Teambuilding inspirational
Posted by 2activePR on Mar 13, 2015
Am incheiat saptamana trecuta intr-un mare fel. Cuvintele de ordine au fost veselie, buna dispozitie si cunoastere prin joaca.
Programul a inceput la 9:30, cand am dat startul jocului cu Lego sub indrumarea unui om care stie multe despre natura umana. Jocul se numeste Lego Serious Play si ne-a permis sa ne concentram pe prezent si pe oportunitatile care apar, avand la baza dorinta de a impartasi din experienta noastra. Pe scurt, vineri ne-am cunoscut mai bine noi intre noi: am impartasit cu ceilalti experienta personala, ne-am exprimat deschis viziunea despre anumite subiecte si, cel mai important, nu am concurat unii cu altii, ci am construit impreuna cea mai buna si potrivita solutie.
Ne-a placut si cu siguranta vom repeta experienta.
Si bineinteles, pentru ca a venit primavara, suprizele s-au tinut lant saptamana trecuta. Dar asta ramane #lamansarda 
.
Mai multe fotografii aici.
Saint-Gobain Romania a ales 2activePR pentru consultanta in comunicare
Posted by 2activePR on Jan 28, 2015
Saint-Gobain, lider mondial in domeniul habitatului si al materialelor de constructii, a ales in 2015 serviciile companiei 2activePR pentru consultanta in comunicare si relatii publice.
2activePR va oferi Saint-Gobain servicii de consultanta legate de conceperea si implementarea strategiei anuale integrate de relatii publice si comunicare corporativa, relatii media si comunicare in social media.
In acest an Saint-Gobain sarbatoreste cea de-a 350-a aniversare. Este un moment desebit pe care Grupul il marcheaza promovandu-si istoria, cu privirea indreptata spre viitor, spre 2015, an care va fi incarcat cu evenimente importante.
“Saint-Gobain a fost intotdeauna o companie care s-a adaptat schimbarilor globale si a inovat lumea. Ne-a placut ca 2activePR ne impartaseste optimismul si ne-a propus o campanie de comunicare concentrata si inovatoare care sa ne transmita povestea. Avem credinta ca alaturi de 2activePR vom putea cladi imaginea noastra si pe viitor, atat in zona comunicarii traditionale cat si in cea a proiectelor speciale.”, a declarat Constantin Hariton, Delegat General Adjunct al Grupului Saint-Gobain in Romania.
“Este un an foarte interesant pentru Saint-Gobain iar noi suntem mandri ca vom fi partenerii lor in aceasta experienta. Este o companie care si-a depasit in permanenta limitele, iar experienta noastra ne-a ajutat sa intelegem business-ul si sa le oferim cele mai bune solutii pentru acest an aniversar.”, a declarat Corina Barladeanu, managing director 2activePR.
Traditii de Craciun/ Episod 4
Posted by 2activePR on Dec 15, 2014
Cristina Hanganu ne povesteste despre Craciunul din copilaria ei:
Eu provin dintr-o familie cosmopolita, adunata in Bucuresti din toate colturile Romaniei si nu numai. Mama mea este vlastarul unei familii de unguri si secui amestecati cu italieni si nemti. Tata e si el dintr-o familie de romani de la sud de Dunare in care s-au strecurat niscai bulgari si turci. In copilarie, acasa la bunicii materni, unde se intamplau mai toate sarbatorile importante, Craciunul mirosea a ceara colorata incinsa, suna ca un clopotel si avea gust de mac si miere si nuca – era magic. Erau vremurile cand Mos Craciun fusese inlocuit cu varul lui comunist Mos Gerila. Noroc ca la noi nu venea nici unul dintre ei. In fiecare an venea ingerasul, care aducea si bradul si cadourile si fara greseala si o nuielusa, doua vopsite in argintiu, pentru prostiile de peste an. In seara de ajun, mama ma trimitea in vizite cu vreun adult ce se oferea voluntar, ca sa pregateasca bradul cu bunica. Atunci cand veneam intr-un final acasa, pe la 6 seara, stateam plina de emotie in hol asteptand sa intru in sufragerie, intrebandu-ma de fiecare data daca a venit ingerasul sau nu, daca o fi gasit geamul de la baie lasat deschis special pentru el. Se auzea clopotelul si stiam ca pot sa intru: imi batea inima mai tare si ma cuprindea un fel de ameteala placuta care nu as fi vrut sa-mi treaca. Bradul era acolo, cu lumanarile aprinse si artificiile sclipind, cu cadouri sub el. Cel mai mult imi placea sa ma culc sub brad si sa ma uit in sus, printre crengi – puteam sa stau acolo ore intregi visand cu ochii deschisi. Bunica facea invariabil melci cu mac, prajituri cu nuca si miere si turta dulce maiastru decorata. Facea fursecuri inmuiate in ciocolata si lichior de ou, din care gustam si eu. Ne adunam toti in jurul bradului si cantam in maghiara, germana si romana, asta ca sa nu se supere nimeni. Abia apoi aveam voie sa desfac cadourile.
Traditii de Craciun/ Episod 3
Posted by 2activePR on Dec 10, 2014
Valeria Tudor ne povesteste despre Craciunul din copilaria ei:
Craciunul la Sulina insemna familie, insemna ca fiecare dintre noi isi aducea contributia si ca masa era ceva cum vezi in filmele americane, cand vecinii invitati la cina aduc prajitura de jeleu. Noi nu era nevoie sa fim invitati. Stiam cu totii ca Ajunul se petrece la bunica. De cum intrai in curtea pazita de dudul batran, cu crengile acoperite acum cu zapada, te izbea un miros aburind de ciorba de peste. Asta se facea mai greu, asa ca bunica o punea devreme la fiert, sa fie gata cand vin copiii la masa. Cu asta se incepea. Mama pregatea mujdeiul de usturoi, cum nu gasesti nici la capitala, un fel de crema delicioasa numai buna pentru diluat cu zeama de peste sau pe post de sos pentru cei mai curajosi. Mama, impresionata la randul ei de delicatesele degustate in copilarie, pregatea salau cu maioneza, un fel pe care nimeni nu il refuza oricat era de satul. Insa fiecare familie, are specialistii ei. Matusa mea se pricepea la prajituri, asa ca ea venea intotdeauna cu alba-ca-zapada, parca sa intregeasca izul de poveste al cinei din Ajun. Pentru a doua zi, nanul meu vana, pe vremea cand asta nu era interpretat ca braconaj. Ori mistret, ori fazani din balta, numai buni pentru pus la ceaun si condimentat cu te miri ce gasea bunica. Dar nu preparatele ne faceau sa intram in atmosfera festiva. Cumva, sarbatorile noastre erau altfel decat ale lor, nu pentru ca eram noi mai diferiti, ci pentru ca, in coltisorul nostru uitat de lume, nu ajunsese inca nimeni care sa ne spuna ca nu exista Mos Craciun.
Traditii de Craciun/ Episod 2
Posted by 2activePR on Dec 4, 2014
Sandra Clipea ne povesteste despre Craciunul din copilaria ei:
Nu mai este un secret pentru nimeni ca sarbatorile de iarna reprezinta cel mai asteptat moment al anului. Nu imi place iarna deloc, nu imi place frigul si detest vremea urata, insa vacanta de Craciun ramane un ritual al copilariei, cea mai frumoasa perioada din an.
Sunt nascuta in Targoviste, cu bunici in Dambovita, unii la poalele Varfului Leaota, altii la campie, intr-o familie care pastreaza cu drag traditiile din stramosi. Pentru mine Craciunul este sarbatoarea aceea pe care n-o voi putea petrece niciodata departe de casa, de familie, de persoanele cele mai dragi mie. Este sarbatoarea pentru care ma pregatesc cu cateva saptamani inainte prin organizarea listei de cadouri, prin cumpararea decoratiunilor pentru brad si prin alegerea celor mai dragute haine. Incepand cu data de 20 decembrie, cand la bunici se taie porcul, in casa incepe sa miroasa a portocale, a cozonac si a brad. Parca e mai cald, parca lumea zambeste mai mult si toti ne stabilim rolurile pentru Craciun. In Ajuns, bunicile fac cozonaci umpluti cu tot felul de bunatati, mama este chef pentru salata de boeuf, iar matusa mea se ocupa de sarmale. Barbatii stau de vorba la o cescuta cu tuica fiarta si se ocupa de gratar.
Cand eram copil, vacantele mi le petreceam mai mult la bunici si in noaptea de Ajun stateam pana tarziu sa ma uit pe geam dupa Mos Craciun. Era un ger de crapau pietrele si un cer senin sclipitor, iar eu nu-mi dezlipeam nasucul de pe geam. De atunci, incercam sa ne adunam in fiecare an tot la bunici, pentru a ne aduce aminte de copilarie, de cat de bine te simti in familie si pentru a ne aduce aminte de noi…
Traditii de Craciun/ Episod 1
Posted by 2activePR on Dec 2, 2014
Andreea Onofriesei ne povesteste despre Craciunul din copilaria ei:
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Craciun, ma gandesc la familie, la magie, la dorinte. Pentru ca vin din inima Bucovinei, am adus in ghiozdan, odata cu mutarea la Bucuresti, toate traditiile de care nu ma pot lipsi. Iar Craciunul are cele mai multe traditii in nordul Romaniei.
Craciunul acasa e in fiecare an ca odinioara. Aproape nimic nu s-a schimbat. Inca simt in casa miros de cozonaci si portocale, inca facem fursecuri “in forma de iarna”, inca impodobim bradul in Ajun sau cu o zi inainte de Ajun, inca primim colindatori, inca ma trezesc in fiecare dimineata sa vad bradutul in toata splendoarea lui, inca il asteptam nerabdatori pe Mos Craciun. Pentru ca noi asa simtim cu adevarat magia Craciunului. De cand ma stiu, bradul nostru a fost impodobit in nuante de rosu si auriu. Varful, intotdeauna in forma de stea, il punea tata pentru ca doar el era suficient de inalt incat sa nu stea pe varfuri ca sa puna steaua in brad. Chiar daca anii au trecut, el a ramas cu aceeasi sarcina: sa puna steaua in varful bradului. Iar colindatorii? Nu ne incapem in piele de fericire cand auzim colinde care vestesc cea mai frumoasa sarbatoare din an. Cat despre Mos Craciun, el trece tarziu pe la noi, dar negresit, pentru ca e prezent in fiecare an in casa noastra.
As putea sa scriu pagini intregi despre felul in care e Craciunul la noi. Dar pot rezuma simplu: In Bucovina iubim sarbatorile de iarna si felul in care ne fac sa ne simtim!
Cum sa ne gasim inspiratia cand scriem
Posted by 2activePR on Nov 26, 2014
Se zice ca marii scriitori ai lumii nu ar fi reusit sa redacteze cele mai cunoscute romane la nivel mondial, daca nu ar fi avut propriul lor ritual care sa ii inspire. Spre exemplu, lui Hemingway ii placea sa sa scrie stand in picioare, iar inspiratia altor autori depindea de cum arata biroul lor, cum functiona masina de scris si asa mai departe.
Cum mare parte din ziua noastra este ocupata de aceeasi indeletnicire, desi nu ne propunem sa scriem capodopere literare, ne-am gandit la ce ne inspira cand scriem si am ajuns la concluzia ca pentru noi este important sa avem un spatiu creativ, care sa ne stimuleze simturile. Ne plac culorile, zambetele colegilor, iar mansarda decorata in stil shabby chic ne incurajeaza sa ne lasam imaginatia libera. Iar alteori, cand nimic din jur nu mai conteaza, totul se rezuma la continut. Odata ce iti gasesti ritmul, textul curge de la sine. Pe tine ce te inspira cand scrii?
Decizii, decizii, decizii…
Posted by 2activePR on Sep 15, 2014
Daca tot este 15 septembrie si in tot Bucurestiul este o forfota “scolareasca”, mi-am adus aminte de primele zile de scoala si de momentul in care am trecut de la orele interminabile de joaca la caietele cu teme si, evident, la decizii.
Odata cu scoala, cu experientele in colectiv si cu etapele de dezvoltare umana, ne-am lovit des de alegeri si, mai ales, de alegeri gresite. In clasa I, cand abia inveti sa scrii, nu prea iti pasa ca ai facut o alegere gresita – de exemplu, ai acceptat ca mama sa te inscrie la cursuri de dans chiar daca tu esti un mic robotel – pentru ca ai destul timp sa indrepti asta. Dar vine un moment in care trebuie sa iei decizia potrivita chiar daca te confrunti cu o situatie in care nu stii ce sa faci. Si nu o vei chema pe mama sa o faca pentru tine, ci va trebui sa te gandesti singur care este cea mai potrivita varianta pentru tine. Si pentru asta am putea da ca exemplu alegerea unei facultati, a unui domeniu profesional sau alegerea unui job, decizii care de la o anumita varsta nu mai este chiar o joaca. Si casatoria poate fi o decizie pe care unii ar putea s-o regrete dupa cativa ani, dar totul se invata.
Ce vreau eu sa spun este ca, desi ne lovim de decizii inca de mici copii, atunci cand va trebui sa luam “the right choice” nu numai ca nu vom sti cum, dar vom avea tendinta sa cerem sfaturi, sa ne intimidam si sa asteptam poate un impuls. Trebuie doar sa fim hotarati, sa analizam pro si contra situatia cu care ne confruntam si, daca luam decizia, sa incercam sa nu o regretam. Sa incercam sa aducem orice gand si idee in favoarea noastra.
Pe scurt, chiar daca nu exista o reteta a succesului in luarea deciziilor, eu propun sa fim optimisti, deschisi la abordari noi si sa ne cunoastem foarte bine capacitatea!
(articol scris Sandra Clipea)
Sursa foto: http://simplelifestrategies.com/
Despre experienta #agro
Posted by 2activePR on Sep 5, 2014
Atunci cand nu cunosti bine un domeniu, ciulesti urechile la fiecare vorba pe care o spune cineva, mai ceva ca un copil care invata la scoala pentru prima data tabla inmultirii. Si tot atunci te fascineaza fiecare lucru nou pe care il afli de la oamenii care activeaza de ani de zile in domeniul respectiv.
Cand s-a stabilit acum cateva luni ca voi merge intr-un press trip cu Monsanto in Ialomita, direct la sursa culturilor de porumb, adica in camp, nici nu m-am gandit cat de fascinant poate fi. Vedeam in fata doar deadline-uri, task-uri si dorinta ca totul sa iasa bine. Am uitat complet de agitatia de dinaintea evenimentului si de toate grijile pe care mi le-am facut cand am vazut ca invitatii raspund pozitiv si sunt multumiti la final.
Am reconstituit, timp de doua zile, drumul unei seminte. Da, a unei seminte de porumb. Asa am aflat din tainele agriculturii si a culturilor de porumb, asa am aflat perceptia oamenilor despre agricultura, asa am aflat ca in Romania exista cea mai performanta statie de procesare a semintelor (la Sinesti), asa am aflat mai multe despre Farm Progress si tehnologiile aplicate culturilor de porumb. Iar la Sinesti, desi ni s-au dat dopuri de urechi pentru ca zgomotul sa nu ne afecteze auzul, multi dintre noi nici nu le-am folosit, tocmai pentru a nu pierde nimic din calatoria noastra in lumea agricola. Cu un ochi priveam spre utilajele care recoltau sau care ambalau porumbul, iar cu un ochi priveam spre expertii Monsanto care ne povesteau ce se intampla in locul respectiv.
Nu, nu sunt un om care cunoaste detalii din agricultura, dar le-am invatat si cu timpul le voi aprofunda. Pentru ca atunci cand “ti se pune pata”, vrei sa nu iti scape nimic.
In cateva randuri nici nu pot descrie experienta frumoasa pe care am trait-o in una din cele mai interesante calatorii. Le multumim tuturor celor care au infruntat soarele din camp, oboseala de pe drum si au fost deschisi si dornici sa afle secretele agriculturii.
(articol scris de Andreea Onofriesei)
Acum stiu
Posted by 2activePR on Sep 1, 2014
Primele intalniri cu relatiile publice se fac intotdeauna intr-un mediu inchis, uneori “prea teoretic” al cursurilor si orelor de seminar. Inveti de la Wilcox si multi altii cum, in cati pasi si in cate forme ajungi la o campanie reusita si mai-mai ca ajungi sa crezi, la final de facultate, ca poti sa creezi cea mai buna campanie in cateva secunde.
Desigur, ca orice alt student, am batut si eu, constiincioasa, la poarta relatiilor publice. Mi s-a raspuns cu internship-uri, experiente variate, dar toate pareau simulari si nu un acces real la o lume despre care doar citisem.
De mai bine de o luna, lucrurile s-au schimbat. Teoria s-a transformat, s-a indepartat si s-a modificat, iar mediul inchis a devenit mediu deschis, viu. Un mediu al emotiilor, al reusitelor si uneori al erorilor. Am invatat atentia la detalii, atentia la cuvinte, atentia la cei din jurul meu, fie colegi, fie oameni cu care vorbesc pentru prima oara, invitandu-i la un eveniment minunat. Am citit, am calculat, am facut cate un raport si monitorizari, am primit cu drag invitatii la fiecare eveniment la care am participat, toate acestea langa oameni frumosi si rabdatori.
Dar nu doar despre relatii publice am invatat in acesta perioada, ci mai ales despre mine. Despre prioritati, despre emotii si, mai ales, despre gestionarea lor.
Acum stiu ca o campanie buna de relatii publice inseamna, dincolo de pasii teoretici, capacitatea de a-mi aduna sensibilitatile si creativitatea pentru a crea o lume frumoasa in jur. Capacitatea de a intelege cum produsul sau serviciul meu poate infrumuseta si ajuta viata celorlalti, de a colora cu imaginatie si astfel a aduce aproape publicul si produsul.
(articol scris de Anda, intern #lamansarda)