Traditii de Craciun/ Episod 4
Posted by 2activePR on Dec 15, 2014
Cristina Hanganu ne povesteste despre Craciunul din copilaria ei:
Eu provin dintr-o familie cosmopolita, adunata in Bucuresti din toate colturile Romaniei si nu numai. Mama mea este vlastarul unei familii de unguri si secui amestecati cu italieni si nemti. Tata e si el dintr-o familie de romani de la sud de Dunare in care s-au strecurat niscai bulgari si turci. In copilarie, acasa la bunicii materni, unde se intamplau mai toate sarbatorile importante, Craciunul mirosea a ceara colorata incinsa, suna ca un clopotel si avea gust de mac si miere si nuca – era magic. Erau vremurile cand Mos Craciun fusese inlocuit cu varul lui comunist Mos Gerila. Noroc ca la noi nu venea nici unul dintre ei. In fiecare an venea ingerasul, care aducea si bradul si cadourile si fara greseala si o nuielusa, doua vopsite in argintiu, pentru prostiile de peste an. In seara de ajun, mama ma trimitea in vizite cu vreun adult ce se oferea voluntar, ca sa pregateasca bradul cu bunica. Atunci cand veneam intr-un final acasa, pe la 6 seara, stateam plina de emotie in hol asteptand sa intru in sufragerie, intrebandu-ma de fiecare data daca a venit ingerasul sau nu, daca o fi gasit geamul de la baie lasat deschis special pentru el. Se auzea clopotelul si stiam ca pot sa intru: imi batea inima mai tare si ma cuprindea un fel de ameteala placuta care nu as fi vrut sa-mi treaca. Bradul era acolo, cu lumanarile aprinse si artificiile sclipind, cu cadouri sub el. Cel mai mult imi placea sa ma culc sub brad si sa ma uit in sus, printre crengi – puteam sa stau acolo ore intregi visand cu ochii deschisi. Bunica facea invariabil melci cu mac, prajituri cu nuca si miere si turta dulce maiastru decorata. Facea fursecuri inmuiate in ciocolata si lichior de ou, din care gustam si eu. Ne adunam toti in jurul bradului si cantam in maghiara, germana si romana, asta ca sa nu se supere nimeni. Abia apoi aveam voie sa desfac cadourile.
