Zilele Prieteniei Bergenbier 2014 – Through hardship to the stars!
Posted by 2activePR on Aug 21, 2014
Am ras, am plans, am stat in frig, in caldura toropitoare, am facut poze cu Death Prophet si am dansat in ploaie. Am baut zeci de litri de apa, de bere, de bere fresh si alte licori magice. Ne-am stropit cu apa si cu bere. Am cantat. Ne-am imprietenit si am ramas prieteni. Timp de doua luni si jumatate, zeci de oameni si-au dedicat fiecare zi pentru un turneu in care s-a promovat prietenia, insa pentru ca a fost facut de prieteni, de oameni care inteleg pe deplin acest concept, turneul a fost unul in care inca din prima zi, strainul de langa tine ti-a zambit, te-a primit cu bratele deschise si te-a invatat, poate, unul dintre cele mai importante lucruri din lume: sa fii ok. Ne certam, tipam unii la altii, ne zambim, ne imbratisam, ne pupam, insa scopul final este ca totul sa decurga conform planului, fara ca in niciun moment sa iti doresti sa renunti, ci sa mergi mai departe, pentru ca ai un drum de urmat.
Desi sunt parte din lumea artistica de mai bine de 10 ani, mereu m-am intrebat cum reusesc artistii si oamenii din backstage sa mearga weekend de weekend in alt oras, sa urce pe scena, sa cante piesele pe care le canta de ani de zile si sa o faca mereu cu zambetul pe bune. In acest turneu am aflat: fiecare concert este total diferit de cel care tocmai s-a incheiat. Fie ca piesele sunt cantate in fata aceluiasi public, atmosfera fiecarui oras da originalitate si un element surpriza. Este o lume in care rutina nu exista, in care nu te poti plictisi, in care te bucuri de fiecare moment in care esti in spatele scenei si in fata scenei si in care constientizezi pentru ca faci ceea ce iubesti, nu muncesti. 10 orase din turneu, 10 experiente inedite, noi, care iti lasa amintiri vii.
Daca la Iasi am blocat strada principala si ne-au ciupit paienjenii, iar la Cluj am suportat un frig muntos inacceptabil pentru iunie, la Craiova am ascultat Days of Confusion pentru prima data si mi-a ramas intiparit in minte. La Ploiesti am secat un lac, la Bucuresti am aratat ce inseamna dedicarea si implicarea in a transforma un concert intr-un festival. La Arad am stat in bai termale intr-o ploaie torentiala si am admirat doua curcubee care anuntau doar de bine. Asa a si fost. Acolo ne-am cunoscut, ne-am imprietenit, ne-am indragostit de ceea ce facem si ceea ce suntem. La Alba Iulia am cucerit cetati, iar la Brasov am aratat intregii lumi venite de peste hotare cine suntem si ce putem face si de ce noi o sa fim mereu acolo. Am dansat pe Liquido – Narcotic si am avut fluturasi in stomac. Faleza galateana ne-a oferit privelistea bine meritata, iar Constanta… Constanta… Constanta. O incheiere apoteotica de turneu, in care a turnat cu fericire, momente unice de recunostinta pentru tot ceea ce s-a intamplat, cu ploaia care ne-a legat si cu credinta ca ceea ce a inceput aici va continua.
In aceste luni in care fiecare om implicat in acest turneu si-a dedicat zile si nopti ca totul sa iasa asa cum trebuie, noi am oferit oamenilor un ziar in care am povestit de la editie la editie fapte de prietenie pe care nicaieri in alte parte nu le poti gasi. Artistii implicati in turneu ne-au impartasit experientele lor pozitive, amuzante sau cu adevarat emotionante, iar noi le-am asezat ordonat si colorat in paginile care compuneau Jurnalul Prieteniei. Cum este sa faci un ziar cand esti agentie de PR? Minunat. Deadline, corecturi, typo-uri, vise care iti bantuie noptile ca poate nu ajunge ziarul la timp. Vise care iti reamintesc ca ai un typo pe pagina 3 si care te trezesc in miez de noapte pentru a-l corecta. Layout-uri care se deseneaza pe hartie cu marker-ul inainte sa plece la designer, povesti editate si nascute dintr-o singura fraza. Implicare, daruire, pasiune. Este minunat sa realizezi un lucru care in mod normal este realizat de o echipa de jurnalisti specializati in presa scrisa. Noi ne-am specializat in prietenie si am pus-o pe hartie.
Am ras, am plans, ne-am certat, ne-am impacat, ne-am ratoit unii la altii, ne-am imprietenit, am trecut peste toate si am ajuns intr-un final acolo unde trebuie sa fim: o echipa completa care a reusit in doar cateva luni sa arate intregii lumi care sunt adevaratele valori, ca lumea este compusa si din lucruri bune, ca avem artisti care, desi sunt ignorati de industria muzicala romaneasca intr-o proportie extrem de mare, sunt prezenti, sunt vii, exista, canta pentru un public format de zeci de mii de oameni si reusesc sa transmita mesaje care au un inteles profund. Acesti artisti nici nu au nevoie sa fie “bagati” in seama de industria care promoveaza valorile stranii, pentru ca sunt mult mai mult de atat, iar oamenii care i-au aplaudat in 10 orase la unison stiu cum sa-i caute, sa-i asculte, sa-i iubeasca si sa ii vada fara ca cineva sa le spuna asta.
Multumiri tuturor celor care au facut posibila aceasta experienta memorabila. Monica va iubeste. 
PS: Death Prophet a fost cu noi pe tot parcursul turneului. Prietenii stiu de ce.
(articol scris de Raluca Neagu; Death Prophet este un erou din jocul video Defence of the Ancients)