Cum sa ne gasim inspiratia cand scriem
Posted by 2activePR on Nov 26, 2014
Se zice ca marii scriitori ai lumii nu ar fi reusit sa redacteze cele mai cunoscute romane la nivel mondial, daca nu ar fi avut propriul lor ritual care sa ii inspire. Spre exemplu, lui Hemingway ii placea sa sa scrie stand in picioare, iar inspiratia altor autori depindea de cum arata biroul lor, cum functiona masina de scris si asa mai departe.
Cum mare parte din ziua noastra este ocupata de aceeasi indeletnicire, desi nu ne propunem sa scriem capodopere literare, ne-am gandit la ce ne inspira cand scriem si am ajuns la concluzia ca pentru noi este important sa avem un spatiu creativ, care sa ne stimuleze simturile. Ne plac culorile, zambetele colegilor, iar mansarda decorata in stil shabby chic ne incurajeaza sa ne lasam imaginatia libera. Iar alteori, cand nimic din jur nu mai conteaza, totul se rezuma la continut. Odata ce iti gasesti ritmul, textul curge de la sine. Pe tine ce te inspira cand scrii?
Born to Run
Posted by 2activePR on Oct 3, 2014
“Nascuti pentru a alerga” este o carte care inspira. Nu, nu m-am apucat de alergat dupa ce am citit-o, desi multi au facut-o. Pe mine m-a impins sa rascolesc in istoria rasei umane, sa ma uit mai cu atentie in trecutul nostru, nu cel pe care il stim cu totii si l-am studiat prin diverse scoli si cu diverse grade de interes, ci in trecutul care coexista cu noi: triburile asa-zis primitive si legatura lor speciala cu natura. Cartea mi-a facut cunostinta cu tribul Tarahumara (sau Rarámuri – asa cum se denumesc ei insisi). Ascuns in nordul Mexicului si in canioanele inaccesibile din Sierra Madre Occidental, acest trib micut al carui nume inseamna, in functie de traducere, “poporul care alearga”, “cei iuti de picior” sau “cei ce merg bine”, a evitat cucerirea spaniola din secolul al XVI-lea si si-a pastrat relativ nealterate cultura si modul de viata. Tribul a devenit cunoscut odata cu Ultra-Maratonul Copper Canyon si cu ajutorul unui alb misterios cunoscut sub numele de Caballo Blanco. Tarahumara se deplaseaza pe distante extrem de lungi alergand in picioarele goale sau aproape goale, se bucura de o sanatate de fier si nu au nici una dintre bolile omului modern.
Cartea este plina de personaje incredibile, reusite atletice de exceptie, date stiintifice de ultima ora si, nu in ultimul rand, inspiratie. Este o aventura initiatica ce incepe cu o intrebare foarte simpla: “De ce ma dor picioarele?”. In cautarea raspunsului la aceasta intrebare, Christopher McDougall porneste in cautarea acestui trib de alergatori de cursa lunga pentru a le afla secretul. Ceea ce descopera insa este de natura sa darame toate miturile despre alergare ale omului modern, ale companiilor care produc pantofi de alergare si ale medicilor sportivi.
Nu trebuie sa fii pasionat de sport ca sa citesti “Nascuti pentru a alerga”. Cei carora le place aventura vor gasi in aceasta carte suspans si intorsaturi de situatie greu de prevazut. Acelora carora le place sa citeasca povesti cu iz istoric si antropologic vor fi si incantati. Cei care admira efortul sportivilor si vor sa inteleaga ce se petrece in mintea acestora in timpul competitiilor, vor gasi cele mai tari introspectii de acest gen pe care le-au citit vreodata.
Despre autor
Christopher McDougall a fost corespondent de razboi pentru Associated Press, iar in prezent este editor la Men’s Health. A fost de trei ori finalist in competitia National Magazine Award si a scris pentru Esquire, The New York Times Magazine, Outside, Men’s Journal si New York. El insusi atlet amator, McDougall alearga pe traseele dintre fermele amish din Pennsylvania rurala, unde locuieste.
Super atletii din Sierra Madre – un documentar despre Raramuri, Caballo Blanco si Ultramaratonul Copper Canyon: https://www.youtube.com/watch?v=YIyEvomUz14
Surse:
http://www.chrismcdougall.com/
http://shop.predapublishing.com/colectia-irun/nascuti-pentru-a-alerga.html
Sursa foto: www.barefooted.com
(articol scris Cristina Hanganu)
Webstock 2014 – despre Romania si romani de succes
Posted by 2activePR on Oct 2, 2014
Vineri am fost si noi prezenti la a saptea editie Webstock, unde am ascultat povesti de succes ale oamenilor pasionati si de unde am aflat ce lucruri ii inspira pe oamenii de comunicare din Romania.
Ce ne-a placut?
- Din ce in ce mai multi CEO isi deschid un blog personal si experimenteaza Social Media
- Ca pasiunea si perseverenta sunt elementele de succes pentru un start-up
- Ca in mediul online din Romania apar tot mai multe proiecte originale care motiveaza comunitati intregi
- Atmosfera din fiecare an de la Webstock, cu oameni frumosi din industrie
Ce am aflat?
- Cristina Bazavan ne-a spus ca “orice lucru din compania ta are o poveste”.
- “Sa faci inainte de a comunica”
- Povestile de succes sunt cele care mobilizeaza o comunitate si care inspira oamenii sa faca lucruri bune – Orasul Minunilor by Vunk este unul dintre exemple
- Facebook Queen in Romania este Inna
- Antonia este Instagram Diva
- Smiley este Twitter Duke
- Blogs Princes este Tudor Chirila
- Baietii de la BUG Mafia – o trupa fara casa de discuri si campanii platite pe Facebook – sunt cei mai vizibili pe YouTube
Ce nu ne-a placut?
- Ca nu am putut fi prezenti la toate cele trei sesiuni desfasurate in paralel – Blogging & Online Content, Innovation in Communication si Mobile Trends.
IQ Test – Noemi Meilman
Posted by 2activePR on Sep 25, 2014
Astazi ne-a vizitat Noemi si a completat IQ testul nostru. Ne-a spus ca si-ar dori sa transforme toti oamenii in oameni buni si am aflat ce o inspira atunci cand inspira pe altii: citatul “Expect the unexpected”.
Noi ne bucuram ca ne-a vizitat si ii multumim pentru bomboane. Activii de #lamansarda pot confirma ca au fost delicioase.
Decizii, decizii, decizii…
Posted by 2activePR on Sep 15, 2014
Daca tot este 15 septembrie si in tot Bucurestiul este o forfota “scolareasca”, mi-am adus aminte de primele zile de scoala si de momentul in care am trecut de la orele interminabile de joaca la caietele cu teme si, evident, la decizii.
Odata cu scoala, cu experientele in colectiv si cu etapele de dezvoltare umana, ne-am lovit des de alegeri si, mai ales, de alegeri gresite. In clasa I, cand abia inveti sa scrii, nu prea iti pasa ca ai facut o alegere gresita – de exemplu, ai acceptat ca mama sa te inscrie la cursuri de dans chiar daca tu esti un mic robotel – pentru ca ai destul timp sa indrepti asta. Dar vine un moment in care trebuie sa iei decizia potrivita chiar daca te confrunti cu o situatie in care nu stii ce sa faci. Si nu o vei chema pe mama sa o faca pentru tine, ci va trebui sa te gandesti singur care este cea mai potrivita varianta pentru tine. Si pentru asta am putea da ca exemplu alegerea unei facultati, a unui domeniu profesional sau alegerea unui job, decizii care de la o anumita varsta nu mai este chiar o joaca. Si casatoria poate fi o decizie pe care unii ar putea s-o regrete dupa cativa ani, dar totul se invata.
Ce vreau eu sa spun este ca, desi ne lovim de decizii inca de mici copii, atunci cand va trebui sa luam “the right choice” nu numai ca nu vom sti cum, dar vom avea tendinta sa cerem sfaturi, sa ne intimidam si sa asteptam poate un impuls. Trebuie doar sa fim hotarati, sa analizam pro si contra situatia cu care ne confruntam si, daca luam decizia, sa incercam sa nu o regretam. Sa incercam sa aducem orice gand si idee in favoarea noastra.
Pe scurt, chiar daca nu exista o reteta a succesului in luarea deciziilor, eu propun sa fim optimisti, deschisi la abordari noi si sa ne cunoastem foarte bine capacitatea!
(articol scris Sandra Clipea)
Sursa foto: http://simplelifestrategies.com/
Despre experienta #agro
Posted by 2activePR on Sep 5, 2014
Atunci cand nu cunosti bine un domeniu, ciulesti urechile la fiecare vorba pe care o spune cineva, mai ceva ca un copil care invata la scoala pentru prima data tabla inmultirii. Si tot atunci te fascineaza fiecare lucru nou pe care il afli de la oamenii care activeaza de ani de zile in domeniul respectiv.
Cand s-a stabilit acum cateva luni ca voi merge intr-un press trip cu Monsanto in Ialomita, direct la sursa culturilor de porumb, adica in camp, nici nu m-am gandit cat de fascinant poate fi. Vedeam in fata doar deadline-uri, task-uri si dorinta ca totul sa iasa bine. Am uitat complet de agitatia de dinaintea evenimentului si de toate grijile pe care mi le-am facut cand am vazut ca invitatii raspund pozitiv si sunt multumiti la final.
Am reconstituit, timp de doua zile, drumul unei seminte. Da, a unei seminte de porumb. Asa am aflat din tainele agriculturii si a culturilor de porumb, asa am aflat perceptia oamenilor despre agricultura, asa am aflat ca in Romania exista cea mai performanta statie de procesare a semintelor (la Sinesti), asa am aflat mai multe despre Farm Progress si tehnologiile aplicate culturilor de porumb. Iar la Sinesti, desi ni s-au dat dopuri de urechi pentru ca zgomotul sa nu ne afecteze auzul, multi dintre noi nici nu le-am folosit, tocmai pentru a nu pierde nimic din calatoria noastra in lumea agricola. Cu un ochi priveam spre utilajele care recoltau sau care ambalau porumbul, iar cu un ochi priveam spre expertii Monsanto care ne povesteau ce se intampla in locul respectiv.
Nu, nu sunt un om care cunoaste detalii din agricultura, dar le-am invatat si cu timpul le voi aprofunda. Pentru ca atunci cand “ti se pune pata”, vrei sa nu iti scape nimic.
In cateva randuri nici nu pot descrie experienta frumoasa pe care am trait-o in una din cele mai interesante calatorii. Le multumim tuturor celor care au infruntat soarele din camp, oboseala de pe drum si au fost deschisi si dornici sa afle secretele agriculturii.
(articol scris de Andreea Onofriesei)
Acum stiu
Posted by 2activePR on Sep 1, 2014
Primele intalniri cu relatiile publice se fac intotdeauna intr-un mediu inchis, uneori “prea teoretic” al cursurilor si orelor de seminar. Inveti de la Wilcox si multi altii cum, in cati pasi si in cate forme ajungi la o campanie reusita si mai-mai ca ajungi sa crezi, la final de facultate, ca poti sa creezi cea mai buna campanie in cateva secunde.
Desigur, ca orice alt student, am batut si eu, constiincioasa, la poarta relatiilor publice. Mi s-a raspuns cu internship-uri, experiente variate, dar toate pareau simulari si nu un acces real la o lume despre care doar citisem.
De mai bine de o luna, lucrurile s-au schimbat. Teoria s-a transformat, s-a indepartat si s-a modificat, iar mediul inchis a devenit mediu deschis, viu. Un mediu al emotiilor, al reusitelor si uneori al erorilor. Am invatat atentia la detalii, atentia la cuvinte, atentia la cei din jurul meu, fie colegi, fie oameni cu care vorbesc pentru prima oara, invitandu-i la un eveniment minunat. Am citit, am calculat, am facut cate un raport si monitorizari, am primit cu drag invitatii la fiecare eveniment la care am participat, toate acestea langa oameni frumosi si rabdatori.
Dar nu doar despre relatii publice am invatat in acesta perioada, ci mai ales despre mine. Despre prioritati, despre emotii si, mai ales, despre gestionarea lor.
Acum stiu ca o campanie buna de relatii publice inseamna, dincolo de pasii teoretici, capacitatea de a-mi aduna sensibilitatile si creativitatea pentru a crea o lume frumoasa in jur. Capacitatea de a intelege cum produsul sau serviciul meu poate infrumuseta si ajuta viata celorlalti, de a colora cu imaginatie si astfel a aduce aproape publicul si produsul.
(articol scris de Anda, intern #lamansarda)
#neinspira povestile…
Posted by 2activePR on Aug 26, 2014
… bine scrise, ambalate in emotii si in cuvinte frumoase, povesti care transmit stari pozitive oricui. Unii oameni retraiesc cele mai intense amintiri, altii sunt puternic ancorati in prezent, iar altii se entuziasmeaza cu gandul la viitor. Oricum ar fi, oricare dintre noi ar putea surprinde oricand prin povesti unice, care #neinspira si care pot fi spuse mai departe. Exact asa se intampla in comunitatea Humans of New York.
Zilele Prieteniei Bergenbier 2014 – Through hardship to the stars!
Posted by 2activePR on Aug 21, 2014
Am ras, am plans, am stat in frig, in caldura toropitoare, am facut poze cu Death Prophet si am dansat in ploaie. Am baut zeci de litri de apa, de bere, de bere fresh si alte licori magice. Ne-am stropit cu apa si cu bere. Am cantat. Ne-am imprietenit si am ramas prieteni. Timp de doua luni si jumatate, zeci de oameni si-au dedicat fiecare zi pentru un turneu in care s-a promovat prietenia, insa pentru ca a fost facut de prieteni, de oameni care inteleg pe deplin acest concept, turneul a fost unul in care inca din prima zi, strainul de langa tine ti-a zambit, te-a primit cu bratele deschise si te-a invatat, poate, unul dintre cele mai importante lucruri din lume: sa fii ok. Ne certam, tipam unii la altii, ne zambim, ne imbratisam, ne pupam, insa scopul final este ca totul sa decurga conform planului, fara ca in niciun moment sa iti doresti sa renunti, ci sa mergi mai departe, pentru ca ai un drum de urmat.
Desi sunt parte din lumea artistica de mai bine de 10 ani, mereu m-am intrebat cum reusesc artistii si oamenii din backstage sa mearga weekend de weekend in alt oras, sa urce pe scena, sa cante piesele pe care le canta de ani de zile si sa o faca mereu cu zambetul pe bune. In acest turneu am aflat: fiecare concert este total diferit de cel care tocmai s-a incheiat. Fie ca piesele sunt cantate in fata aceluiasi public, atmosfera fiecarui oras da originalitate si un element surpriza. Este o lume in care rutina nu exista, in care nu te poti plictisi, in care te bucuri de fiecare moment in care esti in spatele scenei si in fata scenei si in care constientizezi pentru ca faci ceea ce iubesti, nu muncesti. 10 orase din turneu, 10 experiente inedite, noi, care iti lasa amintiri vii.
Daca la Iasi am blocat strada principala si ne-au ciupit paienjenii, iar la Cluj am suportat un frig muntos inacceptabil pentru iunie, la Craiova am ascultat Days of Confusion pentru prima data si mi-a ramas intiparit in minte. La Ploiesti am secat un lac, la Bucuresti am aratat ce inseamna dedicarea si implicarea in a transforma un concert intr-un festival. La Arad am stat in bai termale intr-o ploaie torentiala si am admirat doua curcubee care anuntau doar de bine. Asa a si fost. Acolo ne-am cunoscut, ne-am imprietenit, ne-am indragostit de ceea ce facem si ceea ce suntem. La Alba Iulia am cucerit cetati, iar la Brasov am aratat intregii lumi venite de peste hotare cine suntem si ce putem face si de ce noi o sa fim mereu acolo. Am dansat pe Liquido – Narcotic si am avut fluturasi in stomac. Faleza galateana ne-a oferit privelistea bine meritata, iar Constanta… Constanta… Constanta. O incheiere apoteotica de turneu, in care a turnat cu fericire, momente unice de recunostinta pentru tot ceea ce s-a intamplat, cu ploaia care ne-a legat si cu credinta ca ceea ce a inceput aici va continua.
In aceste luni in care fiecare om implicat in acest turneu si-a dedicat zile si nopti ca totul sa iasa asa cum trebuie, noi am oferit oamenilor un ziar in care am povestit de la editie la editie fapte de prietenie pe care nicaieri in alte parte nu le poti gasi. Artistii implicati in turneu ne-au impartasit experientele lor pozitive, amuzante sau cu adevarat emotionante, iar noi le-am asezat ordonat si colorat in paginile care compuneau Jurnalul Prieteniei. Cum este sa faci un ziar cand esti agentie de PR? Minunat. Deadline, corecturi, typo-uri, vise care iti bantuie noptile ca poate nu ajunge ziarul la timp. Vise care iti reamintesc ca ai un typo pe pagina 3 si care te trezesc in miez de noapte pentru a-l corecta. Layout-uri care se deseneaza pe hartie cu marker-ul inainte sa plece la designer, povesti editate si nascute dintr-o singura fraza. Implicare, daruire, pasiune. Este minunat sa realizezi un lucru care in mod normal este realizat de o echipa de jurnalisti specializati in presa scrisa. Noi ne-am specializat in prietenie si am pus-o pe hartie.
Am ras, am plans, ne-am certat, ne-am impacat, ne-am ratoit unii la altii, ne-am imprietenit, am trecut peste toate si am ajuns intr-un final acolo unde trebuie sa fim: o echipa completa care a reusit in doar cateva luni sa arate intregii lumi care sunt adevaratele valori, ca lumea este compusa si din lucruri bune, ca avem artisti care, desi sunt ignorati de industria muzicala romaneasca intr-o proportie extrem de mare, sunt prezenti, sunt vii, exista, canta pentru un public format de zeci de mii de oameni si reusesc sa transmita mesaje care au un inteles profund. Acesti artisti nici nu au nevoie sa fie “bagati” in seama de industria care promoveaza valorile stranii, pentru ca sunt mult mai mult de atat, iar oamenii care i-au aplaudat in 10 orase la unison stiu cum sa-i caute, sa-i asculte, sa-i iubeasca si sa ii vada fara ca cineva sa le spuna asta.
Multumiri tuturor celor care au facut posibila aceasta experienta memorabila. Monica va iubeste. 
PS: Death Prophet a fost cu noi pe tot parcursul turneului. Prietenii stiu de ce.
(articol scris de Raluca Neagu; Death Prophet este un erou din jocul video Defence of the Ancients)
#neinspira culoarea locala
Posted by 2activePR on Aug 18, 2014
Apar din ce in ce mai multe fotografii din vacante pe bloguri, pe Facebook sau Instagram si admiram destinatiile exotice cu care au facut cunostinta o parte din prietenii nostri. Am putea sa fugim cu gandul departe, pe o plaja din Maldive sau am putea sa ne facem un itinerariu personal pentru a descoperi frumusetile locale.
Ne plac calatoriile si ne inspira locurile cu traditie din tara, locurile in care ne simtim ca acasa, locurile in care ne regasim pe noi insine. Fie ca alegi sa strabati Carpatii, sa vizitezi o cetate care adaposteste bucati din istoria neamului nostru, fie ca alegi sa te plimbi pe malul marii, apreciaza meleagurile si vorbeste si altora despre ce locuri frumoase ascunde Romania.
Povesteste prietenilor unde ti-ai petrecut vacanta, in ce zona ai fost cazat, ce obiective turistice ai descoperit si cat de simplu pot face si ei acest lucru, chiar si intr-un weekend, cand dorinta de evadare din aglomeratia orasului e uriasa.
Deschide Google Maps, afiseaza harta Romaniei si pune pe hartie 10 destinatii pe care ai vrea sa le vizitezi pana la sfarsitul anului. Pana atunci mai sunt 19 weekend-uri si multe zile insorite. Descopera Romania si lasa-te inspirat de culoarea locala!
Sursa foto: Pinterest